Rentabilizând moartea

Dacă trăiaţi cu iluzia că cei care au provocat colapsul actual s-au retras discret din prima linie, vă înşelaţi amarnic. Ei nu au părăsit niciodată câmpul de bătălie şi, cred că nu aş exagera dacă aş afirma că, în ultimă instanţă, noţiunea de „câmp de bătălie” în accepţiunea actuală le aparţine întrutotul. Sunt oameni discreţi, aproape obscuri, dar care au o capacitate destructivă fabuloasă. Scopul lor este acela de a face baloane nu de dragul umflatului, ci pentru perceperea comisionului.
Ceea ce vă voi prezenta în continuare este una din mostrele de inventivitate ale băncilor de investiţii, un balon în stadiu incipient, despre care este posibil să auziţi în viitorul apropiat.Schema pusă la cale este, pe cât de simplă, pe atât de genială. Poate vă este cunoscută zicala conform căreia „moartea este singura certitudine”. Pornind de la această axiomă, băieţii deştepţi ai Wall Street-ului sunt pe cale să dezvolte noua generaţie de arme de distrugere în masă.
Să ne gândim la o afacere reciproc avantajoasă. John este bolnav de o maladie incurabilă. De asemenea, John are o poliţă de asigurare de viaţă de 1 milion de dolari, bani care vor încasaţi după ce nefericitul îşi va da obştescul sfârşit. Ce are de câştigat John din această afacere? Mai nimic. Ei bine, aici intervine un binevoitor care-i propune lui John următorul târg: în schimbul dreptului de a încasa banii corespunzători asigurării,  îi oferă o fracţie înainte de a muri. Cu alte cuvinte, John devine în timpul vieţii beneficiarul  unei părţi din suma care i se cuvine ca „premiu” pentru moartea sa. Ciudată afacerea, dar destul de bănoasă,  dacă ţinem cont de faptul că un John poate emite pretenţii pentru maxim 40% din suma asigurată. Deci, pe scurt investeşti acum, aştepţi să moară John şi încasezi de 2.5 ori mai mult decât ai băgat în afacere. Dacă nefericitul moare repede, ai pus-o de un profit baban. Un business sigur, nu-i aşa?
Ei bine, băieţii de pe Wall Street nu se apucă să lucreze ca amatorii. Doar nu vă gândiţi că vreun rechin de la Goldman va sta să vâneze distruşi la colţul străzii. Adevăratul profit vine din dezvoltarea schemei după principiul statutat de activele toxice cu suport ipotecar. Aşa că schema pusă la cale prevede gruparea de drepturi în pachete mai mari pentru diversificare şi minimizarea riscului(vă sună cunoscut?). După aceasta, urmează vânzarea de pachete şi derivarea produselor până la atingerea unui nivel satisfăcător de sofisticare. Dacă în ceea ce priveşte piaţa ipotecară mizarea pe creştere s-a dovedit a fi o eroare, cred că nu este un secret pentru nimeni că moartea este ceva sigur. Deci, un argument suficient de puternic pentru a reisteriza lumea cu gunoi nobil.
Când am auzit pentru prima dată de acest „nou concept”, am crezut că e vorba de vreun experiment, iar lucrurile urmează să se dezvolte în timp. Numai că schema se pare că este pregătită de mult timp în laboratoare. Deja se vorbeşte despre un index tranzacţionabil pus la punct de Goldman Sachs (de ce nu mă miră…) care ar permite pariuri pe durata de viaţă a celor din spatele pachetelor de asigurări securizate. Marketingul acestui index va fi bazat pe faptul că produsul nu este dependent de ciclurile financiare, deci va putea oferi o siguranţă mai mare a investiţiei.
Cu toată că la prima vedere pare ceva sigur(probabil agenţiile de rating au pregătit deja triple A-ul) riscurile sunt mult mai mari decât vă puteţi imagina. Pornind de la tentaţia fraudei şi continuând cu erori de diagnosticare, descoperirea unor medicamente revoluţionare sau, pur şi simplu cu supravieţuirea inexplicabilă a unor indivizi. Toate acestea sunt posibile riscuri care invalidează încasarea poliţei.
Pe hârtie lucrurile sună tentant, iar rechinii îşi pregătesc buzunarele pentru valul de comisioane care va fi generat de noua paradigmă. Marketing-ul agresiv, lobby-ul intens, precum şi celelalte elemente ale maşinăriei infernale a finanţiştilor de pe Wall Street stau să fie scoase de la naftalină. Asta în timp ce pe la întruniri inutile gen G8, G20, etc. un grup de prostănaci dau declaraţii sforăitoare cu privire la reglementarea pieţelor.